Mănăstirea Mihai Vodă

Mihai Viteazul a ctitorit mănăstirea cu hramul Sfântul Nicolae. Sursele datează întemeierea în 1589, 1591 sau 1594. Se afla pe Dealul Spirii, deasupra Dâmboviței, pe locul unei biserici mai vechi, între ziduri de piatră ridicate ca ale unei cetăți. Dealul era locuit cu mult înaintea mănăstirii: săpăturile din jurul ei, publicate de arheologul Gheorghe Cantea în 1959, au scos la iveală ceramică și alte urme ale unor așezări vechi de peste 3.000 de ani, din epoca bronzului până în epoca fierului, a dacilor.

În august 1595, oastea lui Sinan Pașa a intrat în București. În octombrie, după bătălia de la Giurgiu, s-a retras peste Dunăre și a lăsat o mare parte din oraș distrusă. Relatările păstrate nu spun ce s-a întâmplat cu mănăstirea.

În secolele următoare a fost reședință domnească, spital militar și școală de medicină, iar din 1864 a adăpostit Arhivele Statului. În 1984–1985, ca să se elibereze terenul pentru Centrul Civic, chiliile și clădirile anexe au fost demolate. Inginerul Eugeniu Iordăchescu a mutat pe șine biserica, de aproximativ 9.000 de tone, la 289 de metri distanță, iar clopotnița după ea.